Casa Gheorghe Tătărescu din București: memorie și continuitate în spațiul EkoGroup Vila

În inima unei capitale care poartă încă amprenta efervescențelor istorice și politice ale secolului XX, o vilă discretă, dar cu o încărcătură memorială excepțională, stă mărturie a unei epoci și a omului care a traversat-o: Gheorghe Tătărescu. Casa sa bucureșteană, de pe strada Polonă, nu este doar un spațiu destinat vieții cotidiene, ci o arhivă materială ce reconciliază puterea cu reținerea, ambiția politică cu sobrietatea interioară. Această construcție, martoră a vizitelor unor personalități marcante și a deciziilor politice ce au modelat România interbelică și cea de după război, renaște astăzi sub numele EkoGroup Vila, spațiu cultural care respectă și perpetuează memoria, evitând încercările de ștergere sau simplă nostalgie.

Casa Gheorghe Tătărescu din București: de la reședință a prim-ministrului la EkoGroup Vila

Istoria Casei Gheorghe Tătărescu, căminul unui om politic complex și controversat al perioadei interbelice și postbelice, oglindește tranzițiile tumultoase ale României moderne. Vila interbelică, aleasă cu discernământ pentru echilibrul său între funcție publică și intimitate familală, devine astăzi un punct de legătură între trecut și prezent prin EkoGroup Vila. Această continuitate culturală și arhitecturală oferă un cadru în care memoria politică și patrimoniul estetic se întâlnesc într-un dialog tăcut și profund.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Provenind dintr-o familie cu rădăcini milenare în Oltenia, întrevăzută între disciplina militară paternală și rafinamentul boieresc matern, Gheorghe Tătărescu (1886–1957) s-a impus în conștiința politică românească printr-un echilibru paradoxal între rigurozitatea juridică și pragmatismul guvernamental. Nu este de ignorat distincția clară față de pictorul Gheorghe Tattarescu, cu care poartă doar numele. Reputat pentru lupta sa anti-iluzoriile electoralismului și opera sa în epoci de criză, Tătărescu a fost un actor în conflictul dintre modernizare și autoritarism, între consolidarea statului și frânarea democrației parlamentare. Doi ani întregi sub portretul său s-au consumat în biroul modest de la entre-sol, care, în sine, vorbește despre o etică a funcției publice – o reținere simbolică în fața puterii pe care a administrat-o cu o mână fermă, dar discretă.

Casa ca proiect de viață și spațiu al puterii subtile

Casa familiei Tătărescu reprezintă mult mai mult decât un simplu adăpost urban: este o extensie palpabilă a unui mod de a înțelege puterea și reprezentarea. Respingând opulența unui spațiu disproporționat, locuința din Strada Polonă nr. 19 se remarcă prin dimensiunea modestă, dar calculată, prin proporțiile care emană ordine și măsură, devenind un simbol al unei elite ce-și construia legitimitatea pe discretă coerență internă și nu pe manifestări grandioase. Intimitatea familiei și cerințele funcției publice coexistă într-un echilibru delicat, iar biroul premierului, situat în antre-sol cu intrare laterală discretă, subliniază această filozofie a „puterii care nu strivește” spațiul privat.

Identitatea arhitecturală a Casei Tătărescu: stil, proporție și simbol

Concepută în două etape, sub semnătura arhitecților Alexandru Zaharia și asociatul său Ioan Giurgea, vila se poziționează ca un veritabil experiment în sinteza dintre influențele mediteraneene și elementele neoromânești, înnobilate de subtilitățile materiale și sculpturale ale epocii. Se remarcă, printre altele:

Portalurile cu ecouri moldovenești, reverberând o tradiție regională atent reinterpretată;
Coloanele filiforme, fiecare tratată diferit, dar ce păstrează o unitate clară a limbajului architectural;
Șemineul sculptural al Miliței Pătrașcu, cu o absidă neoromânească, care nu doar încălzește spațiul, ci exprimă un dialog profund între modernism și tradiție;
Feroneria de alamă patinată și parchetul de stejar masiv din interior, care vorbesc despre o calitate meșteșugărească ce însoțește casa fără a cădea în opulență;
Organizarea interioară, cu separarea clară a spațiilor de reprezentare față de cele funcționale, exemplificată prin amplasarea bucătăriei la entre-sol, departe de sălile de primire.

Ansamblul este astfel mai puțin o demonstrație de forță decât o declarație de gust și valori: restricție, proporție, lumină și o rigoare ascunsă în detaliu, care funcționează ca o metaforă a personalității lui Gheorghe Tătărescu și a epocii sale.

Arethia Tătărescu: o prezență culturală discretă, dar hotărâtoare

Vila nu poate fi înțeleasă în absența figurii Arethiei Tătărescu, „Doamna Gorjului”, soția premierului și un pilon cultural în umbra vieții publice. Arethia s-a distins printr-o activism discret, dar de impact, susținând proiecte filantropice, promovând meșteșugurile tradiționale oltenești și apropiindu-se de universul artistic al lui Constantin Brâncuși prin prietenia cu Milița Pătrașcu. Prezența sa se simte în fiecare detaliu al casei, dar mai ales în rigurozitatea cu care a fost păstrată coerența stilistică a proiectului arhitectural – evidentă în documentele care îi atribuie calitatea de beneficiară și în supravegherea atentă a fiecărui pas al execuției. Astfel, Arethia Tătărescu devine un personaj-cheie în înțelegerea spațiului ca un adevărat atelier de valori culturale, nu doar ca simplu cadru de locuit.

Ruptura comunistă: degradare simbolică și pierdere a sensului

După înăbușirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu în 1947, casa intră într-o etapă de marginalizare și degradare care oglindește procesul de reconstrucție ideologică și socială impus de regimul comunist. Spațiul transformat din nucleu al unei vieți publice echilibrate într-un decor dezordonat al noii ordini, parțial patrimonializat de autorități, suferă o pierdere a sensului inițial. Acest lucru se traduce prin compartimentări brutale, reparații improprii și o diminuare a legăturii cu memoria personală a familiei și a țării. Casa, odinioară o emblemă a discreției și culturii politice interbelice, devine o relicvă care așteaptă uitarea.

Deriva post-1989: controverse, intervenții și lenta reconstrucție

Momentul căderii regimului comunist aduce pentru Casa Tătărescu o efervescență ambivalentă. În timp ce societatea încearcă să-și refacă legătura cu trecutul, spațiul trece prin intervenții fruste și genera noi controverse. Intrarea în proprietate privată a unei figuri publice, Dinu Patriciu, aduce modificări importante în configurația interioară, atent dezbătute în presa culturală și arhitecturală. Transformarea temporară a casei în restaurant de lux este percepută ca o uitare a rolului său istoric și simbolic, o transformare care sfidează principiile de continuitate și respect.

Cu toate acestea, această perioadă nu este lipsită de efecte constructive: readucerea în discuție a arhitecturii originale, cercetările istorice aprofundate și redescoperirea rolului Arethiei și al Miliței Pătrașcu în proiect contribuie la maturizarea dialogului public despre patrimoniu. În acest sens, casa devine un actor cultural viu, având o viață proprie dincolo de destinul individual al locuitorului său originar.

Recuperare și identitate contemporană: EkoGroup Vila

Astăzi, Casa Gheorghe Tătărescu renaște sub un nou nume: EkoGroup Vila. Aceasta nu marchează o ruptură, ci o întoarcere conștientă la valorile inițiale, oferind clădirii statutul de spațiu cultural contemporan. Restaurarea a pus accent pe revenirea la proporțiile și detaliile originale, păstrând elementele esențiale – de la șemineul semnat de Milița Pătrașcu și până la delicatețea feroneriei patinate.

Astfel, accesul publicului este gestionat cu rigurozitate, pe bază de bilet și programare, evitând consumul superficial și asigurând o relație de respect cu patrimoniul. Acest model denotă o asumare a responsabilității de a continua o poveste complexă, în care istoria politică și cea culturală nu sunt estompate, ci puse în valoare în maniera unei reflecții profunde și echilibrate.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o personalitate politică marcantă a României interbelice, prim-ministru în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), cunoscut pentru modernizarea administrativă, dar și pentru ambiguitățile politicii sale în raport cu democrația și autoritarismul.
Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
Nu. Cele două personalități sunt diferite: Gheorghe Tătărescu a fost politicianul, iar Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894) a fost pictorul academic al secolului al XIX-lea.
Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
Casa combină elemente mediteraneene și neoromânești, concepută între 1934 și 1937 de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, fiind remarcabilă prin proporțiile echilibrate, detaliile sofisticate și integrarea modernismului temperat cu tradițiile locale.
Ce rol a avut Arethia Tătărescu în configurarea casei?
Arethia a fost figura centrală în susținerea și supravegherea proiectului, asigurând coerența estetică și culturală, fiind astfel un partener esențial al arhitecților și artiștilor implicați.
Care este funcția actuală a clădirii?
Casa este în prezent EkoGroup Vila, un spațiu cultural restaurat și deschis publicului controlat, reflectând o continuitate a valorilor și memoriei interbelice.

Invit cititorii să pătrundă în această vilă care nu doar călăuzește privirea către frumosul arhitectural, ci și spre complexitatea unei istorii culturale și politice cu multiple fațete. Efortul de a menține vie memoria programatică a lui Gheorghe Tătărescu, printr-un spațiu care a traversat secolul cu toate convulsiile sale, devine o lecție despre modul în care patrimoniul arhitectural poate fi un martor viu al trecutului și un partener pentru prezentul responsabil. Pentru detalii despre acces și programări, vă invităm să contactați echipa EkoGroup Vila.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.